In prima luna de viata a unui bebelus, pe langa cantitatea de mancare si frecventa, principala preocupare a parintilor este “ajutarea” nou-nascutului sa doarma mai mult, somnuri mai lungi si mai profunde, mai ales noaptea.
Cuprins
Nu putini sunt parintii care se trezesc si din ora in ora, iar dimineata sunt mai obositi ca inainte de a se pune in pat. De aceea, mamele, dar mai ales tatii, incep sa se intereseze pe la prieteni si sa caute metode pentru a putea dormi mai mult.
Cei mai multi parinti considera ca aceste metode le vor ajuta si copiii sa se odihneasca mai bine si le vor dezvolta si crea noi obiceiuri, independente, de somn. S-au scris teancuri de carti de catre diversi asa-zisi experti, exista mii de articole pe diverse siteuri, fiecare are prieteni binevoitori cu experienta, matusile, bunicile, vecinele experte in cresterea copiilor isi ofera serviciile si cunostintele, iar parintii deja privati de somn ajung sa creada ca sunt singurii de pe planeta de care micii “manipulatori” profita. Astfel, chiar si cei mai echilibrati si rationali oameni pot cadea in plasa antrenamentului pentru somn.
Din dorinta de a nu-i abisnui in brate sau cu ritualuri foarte complexe pentru adormire, parintii incearca sa isi lase bebelusii in pat, pentru a adormi singuri. Sunt si cazuri in care aceasta metoda functioneaza, insa cei mai multi dintre micuti obiecteaza. Galagios.Si asa ajung parintii la concluzia ca bebelusii au probleme cu somnul, desi trezirile nocturne sunt normale pentru varsta atat de frageda si starea de dezvoltare.
Cercetatorii au studiat mai multe astfel de metode de antrenare a copiilor sa doarma singuri, cicluri lungi de somn, fara a semnala prin plans cand au diferite nevoi sau se trezesc, iar rezultatele nu sunt deloc imbucuratoare. Mai ales din cauza efectelor pe termen lung.
Cercetari
Tehnicile de antrenament pentru somn sunt impartite in doua categorii. Cele preventive, pentru a nu se ajunge la treziri frecvente, si cele “terapeutice”, care pretind ca rezolva asa-zisele probleme cu somnul. Metodele din ambele categorii se concentreaza pe cresterea ciclurilor de somn, mai ales noaptea, dar si pe cresterea confortului parintilor si scaderea timpului pe care acestia il pierd pe timpul noptii.
Metodele evaluate de catre cercetatori includ plansul controlat ‘controlled crying’ si ‘cry it out’, retragerea treptata ‘gradual withdrawal’ si trezirile programate ‘scheduled waking’, dar si utilizarea programelor stricte. Peste 80% din rezultatele studiilor publicate sunt pozitive in ceea ce priveste eficienta metodelor de crestere a ciclurilor de somn.
“Rezultate pozitive” inseamna atingerea scopului principal, somnul bebelusului. In cele mai multe dintre cazuri a fost asociata si cresterea cantitatii de somn a mamei, scaderea numarului trezirilor de peste noapte ale celui mic, dar si schimbarea comportamentului de peste zi, la o proportie semnificanta a participantilor la studii.
Limitarile cercetarilor
Desi studiile prezentate ofera rezultate convingatoare ca antrenamentul pentru somn imbunatateste timpul dormit fara treziri, atat pentru copii, cat si pentru parinti, mai sunt aspecte care nu sunt luate in calcul.
Putine studii au urmarit pe termen lung impactul acestor metode asupra somnului copiilor. In ultimii zece ani, doar trei studii s-au intins pe mai mult de sase luni. Astfel, nu se poate spune cu exactitate daca exista diferente intre somnul copiilor mai mari care au fost lasati sa planga si cel al copiilor care au fost alaptati la cerere peste noapte si care s-au trezit natural.
Modul de organizare si desfasurare a studiilor care atesta ca “antrenamentul” are rezultate bune, cu tehnici combinate, ramane subiectiv. Parintii, mai ales cei obositi, sunt usor de influentat, iar obiceiurile si comportamentul se pot modifica voit, mai ales ca stiu ca fac parte dintr-un studiu. De asemenea, cand aprecierile se fac in diferite etape de varsta este greu de stabilit daca “antrenamentul” a dat roada sau natura si-a urmat cursul firesc. In sase luni, un nou-nascut trece printr-un proces de crestere si isi schimba in permanenta nevoile si obiceiurile, chiar daca nu se intervine din exterior.
Cele mai populare metode de schimbare ale obiceiurilor de somn ale bebelusilor sunt adoptate de parinti din cauza unei idei preconcepute, conform careia orice copil, oricat de mic, trebuie sa doarma toata noaptea. De aceea, parintii incep sa vada probleme cu somnul si acolo unde acestea nu exista. Pentru unii copii, bioritmul cere sa se trezeasca din 90 in 90 de minute. Pentru a manca sau a-si potoli setea, pentru a verifica daca parintele este aproape sau pentru ca nu le mai este somn. Exsta si copii care dorm cate sase ore legate deoarece asa sunt “programati genetic”. Antrenamentul pentru somn nu vine in ajutorul copiilor, ci in cel al parintilor.
Efecte pe termen lung
Rezultatele studiilor confirma ca metodele de “antrenament pentru somn” dau randament si modifica obiceiurile de somn ale sugarilor, cel putin pe termen scurt (sau ii face sa planga mai putin, ori sa nu se mai manifeste atunci cand se trezesc, facandu-i pe parinti sa creada ca dorm mai bine). Majoritatea studiilor arata ca respectivele metode modifica obiceiurile, dar nu aduc si dovezi ca “imbunatatirile” sunt de durata, desi sunt stresante pentru parinti, cel putin la inceput. Mai mult, putine studii au urmarit efectele antrenamentului asupra bebelusilor, pe primul plan fiind efectele asupra somnului.
Majoritatea metodelor “eficiente” s-au concentrat pe eliminarea plansului, mai mult decat pe somnul in sine. Aceste metode presupun ca atat parintii, cat si copilul sa rupa legaturile intre plans si raspunsul imediat al parintelui. Asta poate avea consecinte neplacute, deoarece, in lipsa altei metode de comunicare, plansul este singura cale prin care bebelusul poate semnala disconfort, nevoi sau chiar pericole. Ruperea acestor legaturi si dezobisnuirea bebelusului de a plange inseamna si oprirea caii de comunicare. Un studiu recent arata ca unele metode pot rupe legaturile biologice si emotionale dintre mama si copil, dar si dezvoltarea comportamentala fireasca.
Incurajarea copiilor sa doarma mai mult poate contraveni nevoilor starii dezvoltarii fizice la momentul respectiv si poate creste riscul mortii subite. De aceea se recomanda ca macar pana la varsta de sase luni, sugarul sa doarma in prezenta parintilor.
Dormitul pentru perioade mai lungi pe timpul noptii reduce si sansele alaptarii. Unele metode de schimbare a comportamentului in ceea ce priveste somnul separa si delimiteaza clar somnul de alaptare. Alaptarea pe timp de noapte este importanta atat pentru alimentarea copilului, dar si pentru mentinerea lactatiei la un nivel corespunzator pentru nevoile bebelusului.
