# ADHD a fost corelat cu demența într-un studiu pe 187.341 de adulți. Ce înseamnă rezultatele

> În zece ani, demența sau deteriorarea cognitivă ușoară a apărut la 6,7% dintre participanții cu ADHD, față de 3,4% dintre cei fără diagnostic.

Publicat: 17 octombrie 2026, 10:51 · Actualizat: 17 octombrie 2026, 10:51 · Autor: Roxana Dragomir · Categorie: [SANATATE](https://lyla.ro/articole/sanatate/index.html.md) · Pagina web: https://lyla.ro/adhd-a-fost-corelat-cu-dementa-intr-un-studiu-pe-187-341-de-adulti/ · Publicație: Lyla.ro

![Model anatomic de creier uman](https://lyla.ro/wp-content/uploads/2026/10/adhd-si-dementa-1024x683.jpg)

**Adulții cu tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD) au dezvoltat mai frecvent demență sau deteriorare cognitivă ușoară într-o cercetare care a urmărit timp de zece ani 187.341 de persoane în vârstă de cel puțin 50 de ani. Studiul este observațional: identifică o legătură statistică, fără să demonstreze că ADHD provoacă demență.**

În grupul urmărit, 3.026 de participanți aveau ADHD. Demența ori deteriorarea cognitivă ușoară a fost identificată la 6,7% dintre aceștia, comparativ cu 3,4% în grupul fără diagnostic, potrivit [CSID](https://www.csid.ro/stiri/w-adhd-asociat-cu-un-risc-mai-mare-de-dementa-la-varste-inaintate-ce-au-descoperit-cercetatorii-intr-un-studiu-desfasurat-pe-aproape-190-000-de-persoane-21332838/). Procentele descriu ce s-a întâmplat în această populație pe durata urmăririi; probabilitatea individuală depinde și de vârstă, istoricul medical și alți factori.

Pentru demența evaluată separat, cercetătorii au observat un risc de aproximativ trei ori mai mare în grupul cu ADHD. Asocierea s-a păstrat când analiza a luat în considerare sănătatea generală, educația, fumatul și folosirea serviciilor medicale.

Comunicatul Universității din Pittsburgh, publicat pe medschool.pitt.edu, prezintă și un alt rezultat: pentru demență și deteriorare cognitivă ușoară luate împreună, riscul a fost de peste patru ori mai mare după ajustarea pentru vârstă, sex și alte boli. Cele două estimări diferă fiindcă privesc rezultate diferite: una se referă doar la demență, cealaltă include și deteriorarea cognitivă ușoară.

Cercetătorii au combinat dosarele electronice de sănătate cu informațiile genetice ale participanților înscriși într-un program de cercetare din SUA. Cercetarea a apărut pe 7 octombrie în JAMA Psychiatry.

Analiza genetică a adăugat o comparație distinctă. Participanții cu scorul genetic cel mai ridicat pentru ADHD aveau o probabilitate de demență cu 35% mai mare decât cei cu scorul cel mai scăzut, inclusiv în absența unui diagnostic documentat de ADHD. Scorul exprimă cât de mult sunt asociate cu această tulburare variantele genetice comune ale unei persoane.

„Acest lucru nu dovedește că ADHD cauzează demență, dar faptul că același tipar apare independent atât în dosarele medicale, cât și în genele oamenilor ne dă o încredere mai mare că asocierea nu este doar un artefact al modului în care ADHD este diagnosticat”, a explicat Tharick A. Pascoal, autor senior al cercetării și profesor asociat de psihiatrie și neurologie la Universitatea din Pittsburgh, în comunicatul instituției.

„Două tipuri diferite de dovezi indică în aceeași direcție”, a adăugat Pascoal.

O limită importantă privește diagnosticele puse târziu în viață: unele manifestări considerate ADHD ar putea fi, de fapt, semnele unui declin cognitiv încă nerecunoscut. Cercetătorii au verificat și situațiile în care între [diagnosticul de ADHD](https://lyla.ro/de-ce-femeile-pot-primi-diagnosticul-de-adhd-abia-la-maturitate-desi/) și apariția deteriorării cognitive trecuseră minimum opt ani. Asocierea a rămas semnificativă statistic, ceea ce face mai puțin probabil ca această confuzie să explice întregul rezultat.

ADHD ține de dezvoltarea sistemului nervos, iar manifestările sale debutează în copilărie, chiar dacă diagnosticul vine ulterior. Problemele de memorie apărute la bătrânețe nu indică automat această tulburare.

Rezultatele au arătat și diferențe în viața celor care au dezvoltat afectare cognitivă. Participanții care aveau și ADHD au raportat o stare de sănătate mintală mai slabă, o calitate a vieții mai redusă și mai puțină satisfacție socială decât cei cu demență fără ADHD. În primul an după diagnostic, utilizarea serviciilor medicale a fost cu aproximativ 20% mai mare.

Cercetarea continuă observații anterioare. În 2022, laboratorul lui Pascoal a asociat riscul genetic pentru ADHD cu modificări cerebrale legate de Alzheimer la vârstnici fără afectare cognitivă. În 2023, un studiu publicat în JAMA Network Open a raportat, la rândul său, o legătură între ADHD diagnosticat la adulți și demență. Aceste rezultate observaționale nu pot stabili singure dacă există o cauză directă, factori comuni sau alte explicații.

Douglas Teixiera Leffa, care și-a încheiat recent rezidențiatul în psihiatrie la UPMC, a explicat în comunicatul universității că noua cercetare regăsește într-un eșantion american mare un tipar observat în alte țări și îl completează cu date genetice.

„Se revine la dilema natură versus educație, mai ales dacă pornim de la vârsta de 50 de ani, nu de la 20 [...] Cu acest tip de date, putem începe să investigăm ce ar putea sta la baza acestei asocieri și dacă vreunul dintre acei factori ar putea fi modificat pentru a susține o îmbătrânire cognitivă mai sănătoasă”, a declarat Guilherme Bauer-Negrini, co-prim autor al studiului și cercetător postdoctoral în știința datelor biomedicale la Universitatea din Pittsburgh, potrivit Fii Sanatos.

## Schimbările față de dificultățile obișnuite merită evaluate medical

Deteriorarea cognitivă ușoară înseamnă că memoria, atenția ori gândirea se modifică mai mult decât ar fi de așteptat odată cu vârsta, dar independența nu este afectată suficient pentru un diagnostic de demență. Unele persoane rămân stabile sau se ameliorează, în funcție de cauză și de sănătatea generală; evoluția către demență nu este inevitabilă.

Demența afectează suficient de mult funcțiile cognitive încât să îngreuneze activitățile zilnice și viața independentă. Poate avea cauze diferite, printre care boala Alzheimer.

Dacă ai ADHD, dificultățile de atenție, organizare sau memorie de lucru pot exista de multă vreme. La consultație contează diferența dintre aceste manifestări cunoscute și schimbările apărute recent ori care se accentuează.

Dr. Elizabeth Landsverk, specialistă în medicină geriatrică și demență din California, cu peste 20 de ani de experiență în îngrijirea pacienților cu Alzheimer și declin cognitiv, nu a participat la studiu. Despre dificultatea de a separa simptomele, ea a declarat pentru Fox News Digital: „Îmi imaginez că poate părea asemănător. Nu-ți amintești de ce ai intrat într-o cameră, nu știi unde sunt cheile, nu-ți amintești numele unei actrițe”.

Medicul a indicat și situațiile cotidiene care justifică investigații: „Nu poți plăti facturile, nu îți iei corect medicamentele, nu ajungi la programări, le spui oamenilor că vei face ceva și apoi nu faci. Atunci trebuie să te investighezi”, a precizat Landsverk.

Modificările judecății, dispoziției sau comportamentului social pot sugera mai degrabă demență decât ADHD, a mai explicat ea. În privința organizării îngrijirilor, medicul a spus: „Este posibil ca gestionarea problemelor de sănătate și mersul la medic să fie mai dificile pentru ei”.

Autorii cercetării discută mai multe explicații posibile. Una este rezerva cognitivă, adică posibilitatea creierului de a-și păstra funcționarea în ciuda schimbărilor neurologice asociate îmbătrânirii. Studiul nu arată că persoanele cu ADHD au obligatoriu o rezervă mai mică.

O altă ipoteză privește dificultățile de a păstra rutine și expunerea, de-a lungul vieții, la factori care pot influența sănătatea creierului:

- Somnul problematic poate afecta atenția, memoria și gândirea.
- Alimentația dezechilibrată poate favoriza probleme metabolice și cardiovasculare.
- Lipsa mișcării este asociată cu boli cardiovasculare și alte afecțiuni cronice.
- Stresul prelungit poate afecta odihna și sănătatea generală.
- Factorii cardiovasculari, inclusiv tensiunea arterială crescută, pot influența sănătatea cerebrală.
- Consumul de substanțe poate afecta sănătatea fizică și cognitivă, în funcție de substanță și de cantitatea consumată.

Acestea sunt ipoteze de cercetare, nu mecanisme demonstrate prin care ADHD ar produce demență.

Pentru îngrijirea sănătății cognitive, recomandările prezentate alături de cercetare vizează obiceiuri și probleme medicale concrete. Ele nu garantează prevenirea demenței:

- O alimentație echilibrată, mișcarea regulată și menținerea unei greutăți sănătoase susțin sănătatea cardiovasculară, legată de funcționarea creierului.
- Controlul tensiunii și tratarea bolilor existente fac parte din îngrijirea pe termen lung.
- Renunțarea la fumat și limitarea alcoolului reduc factori de risc modificabili.
- Un program regulat de somn, activitățile care solicită mintea și păstrarea relațiilor sociale pot sprijini funcționarea cognitivă și starea generală.

Landsverk recomandă o alimentație predominant vegetală și minimum 30 de minute de mișcare pe zi. Ea include controlul colesterolului și al diabetului între măsurile utile și precizează că activitatea fizică poate sprijini dispoziția și concentrarea.

Îngrijirea medicală pentru ADHD poate ușura gestionarea simptomelor și a dificultăților de zi cu zi. Dovezile nu sunt însă suficiente pentru a spune că un anumit tratament pentru ADHD previne demența. Dacă problemele de memorie sunt noi, persistă sau se accentuează, este recomandată o evaluare medicală, indiferent dacă există sau nu un diagnostic anterior de ADHD.